Încă de când eram de-o şchioapă, îmi plăcea sau nu, ai mei mă puneau să stau cuminte şi să văd concertul de Anul Nou de la Viena. Dacă suna telefonul, se răspundea scurt “La mulţi ani, ne uităm la concert, da, da, vorbim după”. Nu mi-am dat seama ce important devenise şi pentru mine până…
Aşa se cheamă, oricum ai da-o, în orice zi, chiar şi de Revelion, iar “dance like John Travolta” mi se pare plan bun pentru anul viitor :))) Pe lângă celelalte! Să vă fie bine! La mulţi ani, din tot sufletul!
Noroc cu ştirile care anunţă venirea iernii, că altfel, doar uitându-mă pe geam, nu m-aş fi prins şi rămâneam, naibii!, cu impresia că trăiesc vreo primăvară continuă… În decembrie! Rămâne totuşi un mister cum ninsoarea cu fulgi maaaari reuşeşte, de fiecare dată, să mă facă să ţopăi prin parc precum copiii, ba chiar să-ncerc sa…
Toată lumea e de acord cu un lucru, însă: tre’ neapărat să port ceva roşu pe sub ţinuta specială, al’fel m-am lins pe bot de noroc tot anul ce vine.
This is wrong. Your beauty lies within you. Look in the mirror, baby
Nimic nu se compară cu o bâţâială matinală, chiar dacă te-ai trezit mai spre prânz. E duminică, e voie! Şi cică într-un sfert de oră am consumat de ~ 20 de mai multe calorii decât avea zahărul din cafea! Mie îmi convine!
Nu, românescul alean nu vine de la nemţescul allein, singur, adică, ci de la ungurescul ellen, care înseamnă contra. M-am documentat 🙂
Feţele bătrânilor sunt adesea cele mai expresive, chestie de experienţă de viaţă şi de felul în care se raportează la ceea ce îi înconjoară, nu ştiu exact. Ce ştiu sigur este că azi m-am surprins mult mai atentă la feţele bătrânilor, iar asta i se datorează lui Radu Afrim, regizorul spectacolului joi. MegaJoy*.