Mâna sus cine nu s-a gândit, măcar o singură dată!, cum ar fi şi ce-ar face cu banii dacă ar câştiga la Loto! Ce casă şi-ar cumpăra, ce maşină, ce dorinţe extravagante secrete şi-ar transforma în realitate, pe unde ar călători şi ce i-ar spune şefei ori şefului la plecare! Eu, recunosc, m-am gândit şi,…
Biblioteca de cartier era aproape peste drum de blocul în care am crescut, pe Duca, se numea – încă se numeşte! – “Cezar Petrescu”, şi până şi eu ştiam că ăsta e mare scriitor, că doar pe Fram, ursul polar, cine îl inventase, dacă nu el? La şapte ani, credeam că poţi să te duci…
Primele două cărţi de care îmi pot aminti sunt Căpriorul Biţă şi Motănaşul Tumbă, nu mai ştiu care dintre ele a supravieţuit încercărilor mele artistice, dar ştiu că tata îmi citea, cu seriozitate maximă, următorul text, scris, chipurile, pe coperta 4: Cine va rupe şi va măzgăli această cărticică va primi o maaaare bătăiţăăăă – îmi…
Dragă Moş Nicolae STOP Aş fi vrut să-ţi scriu o scrisoare adevărată STOP Nu a fost vreme, dar sper să primeşti aceste rânduri la timp STOP Mărturisesc onest că nu prea am fost cuminte STOP Tu cred că ştii la ce mă refer şi nu repet, că nu e nevoie să afle şi oamenii de…
În primii ani din propriul apartament m-am străduit cu voioşie să decorez casa de Crăciun cu ce idei mai faine mi-au trecut prin minte, cu accent pe străduit şi voioşie! Cu timpul, voioşia a ajuns la cote invers proporţionale cu nebunia care se declanşează în preajma Crăciunului, din ce în ce mai devreme parcă, prin…
Prea am pată de ieri pe cântecul ăsta ca să nu-l pun şi pe blog, chit că e genul pe care nu-l asculţi decât seara, târziu, la ore mici, eventual după un pahar de vin (roşu, sec), asta dacă îl asculţi desigur, ceea ce vă invit să şi faceţi:
Nu mai ştiu exact când m-am îndrăgostit de cuvinte – sigur nu când am mâncat bătaie pentru că uitasem să-mi fac tema la caligrafie, în clasa a doua! Dar lasă că şi asta mi-a prins bine, fiindcă am un scris de mână atât de ordonat de-mi circulau notiţele trase la xerox prin facultate!
Nu ştiu când au trecut, dar, iată, sunt doi ani de când printrerânduri.eu îmi face mie program de scris iar vouă, sper, de citit! Au trecut repede, de-acum vorbim, ne deplasăm mai mult dar şi muncim mai mult… Mult mai mult. Blogul ăsta m-a învăţat disciplina mai sever decât au făcut-o mulţi ani de muncă,…
Haide, mă, îmi zic, să scriu şi eu de cartea lu’ Nedelea, ştiţi voi, Şoseaua Căţelu 42! Totuşi am citit-o într-o noapte pe toată! Adică aproape pe toată, că de început am început-o în altă noapte, pe la trei, da’ n-am apucat să trec de pagina 40 sau aşa ceva fiindcă mi s-au închis ochii.…