Dacă în anii trecuți am scris despre Globuri în detaliu, de la nominalizări, meniuri, până la Red Carpet și, desigur, premia(n)ții, anul ăsta nu prea am simțit că mă ia valul. Poate și pentru că mi se pare că la nivel de filme memorabile anul trecut n-a fost cel mai darnic… asta ca să nu…
În afară de cazul foarte puțin probabil în care citiți postarea asta pe o pagină printată și nu online, v-aveați cum să scăpați de ???Hei fato??? și seria de imagini în care Ryan Gosling amenință cu căratul bagajului emoțional – printre altele. Apropo! Ryan Gosling? Pe bune? Nu sunt destule lucruri greșite pe lumea asta…
M-am tot gândit zilele astea la tradițiile de Crăciun. Ce mai e tradițional și ce mai reprezintă tradițiile în cotidianul nostru cu alergat de colo-colo pentru mancare, brad, cadouri, înjurat traficul, apoi gătit casa, gătit masa, mâncat mai mult decât e cazul și, aproape inevitabil, zăcut. N-am apucat să fac mai nimic pentru Crăciunul ăsta.…
A fost – încă e – o perioadă foarte aglomerată pentru mine, chiar un pic mai mult decât mă așteptam. Nu mă plâng, e bine când ai de lucru și îți place ceea ce faci, doar că, iată, fix în lună aniversară, blogul a fost un pic văduvit de atenția și timpul meu. Sper să…
Cu cât e evervescența cu beculețe și hărmălaie mai mare, cu atât aș vrea liniște și tihnă în perioada sărbătorilor! Când încerci să ajungi în Piața bucureșteană de Crăciun și te împiedici de mulțimea de căscați de n-ai pe unde să te strecori, ți se ia aproape de tot, la fel când asculți a 165763746-a…
Zilele trecute am fost la un eveniment cu ștaif al industriei în care cu drag îmi fac veacul. Mă rog, nici eu, nici industria – în formula ei autohtonă – nu avem chiar așa mare vechime, dar ăștia 14 ani care au trecut de când fac comunicare nu-s chiar puțini! Problema e că îmi vine…
Știți deja istoria acestui festival de daruri pentru cititori, e a patra ediție deja, și reprezintă felul meu de a vă mulțumi că citiți printre rânduri: fără voi, blogul ăsta n-ar avea sens! Anul ăsta ideea de rânduri m-a dus cu gândul la portativ – că sunt cinci ani de când am blogul – iar…
Am citit și eu azi, ca toată lumea, ce-a scris Tolontan, discuția cu medicii de la Spitalul de Arși și ???marea dezvăluire???: avem infectii nosocomiale (intraspitalicești), ele sunt multe, felurile, rezistente la posibile tratamente și, să vezi chestie!, omoară chiar și pe cei mai puțin grav decât au fost supraviețuitorii din Colectiv. Si, ce să…
Când am lansat blogul am avut emoții. Mari. Mi se părea că pornesc pe un drum din care nu mă mai pot întoarce. Că, odată ce mi-am pus numele acolo, la vedere, treaba asta mă obligă să livrez tot timpul, și doar texte de care să nu mă jenez vreodată. Încă mai cred asta, deși,…
Imaginea asta e genul care te bântuie, care-ți dă fiori reci și, pe cei mai slabi, îi face instant să lăcrimeze. A luat Pullitzerul în 1994, a fost pe coperta sau în paginile a mii de ziare și reviste, la televiziuni, s-a vorbit pe larg de ea peste tot și încă se mai vorbește. Și…