Bunicii mei din partea mamei s-au cunoscut în ’39 la un bal. Era toamnă, nu cu mult timp înainte de majoratul bunica-mii, majorat care, pe vremea aia, se întâmpla la 21 de ani. Darly era fiică de moșier, moștenitoare bogată, educată la cel mai bun pension din Capitală și cu Bacalaureat. Bunicul era fiu de…
Sunt printre cei norocoși care au avut un profesor de fericire. Fiindcă fericirea – dacă nu știați – se învață. Sigur, asta nu e tot, trebuie să te antrenezi tot timpul, necontentit, fiindcă nu e chiar ca mersul pe bicicletă. Dacă uiți să te bucuri de lucrurile simple prea mult timp o să descoperi că…
Azi, în piaţă, fără să-mi dau seama, era să mă bag în faţa unui domn în vârstă, care, la celălalt capăt al tarabei cu fructe, încă nu ştia ce să ia. După ce l-am observat, m-am retras cuminte, la coadă. A ales patru pere, nu prea mari, le-a întins vânzâtoarei, să i le cântărească, şi…
Sunt puţine momentele în care ştiu, fără doar şi poate, că voi fi fericită peste an, dar Concertul de Anul Nou susţinut de Filarmonica vieneză în fiecare 1 ianuarie e unul dintre acestea. De restul cam trebuie să mă ocup personal. Ocazional, se ocupă şi alţii 🙂 Îmi amintesc de primul dintre aceste concerte văzut…
Bunica mea a fost o persoană extrem de specială şi îi datorez mult din felul meu de a fi (partea optimistă) şi dragul de mulţi dintre autorii români, printre care şi Minulescu. Şi lecţiile de fericire. Când a plecat spre alte zări, am căutat un volum cu poeziile lui Minulescu, să-l ia cu ea. Aşa…
În fiecare zi de 28 octombrie ascult cântecul ăsta, şi îl ascult cu gândul la Darly, bunica mea care m-a învăţat că viaţa, oricât de grea, e o minune şi trebuie să ne bucurăm de ea ca atare! Dacă ar mai fi trăit, Darly ar fi avut azi 95 de ani şi poate că eu…
Prima mea întâlnire cu teatrul a fost un spectacol cu Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici la “Ion Creangă”, teatrul de copii din Piaţa Amzei. Ne-au dus cu grădiniţa, soimi mândri, doi câte doi, cinci lei biletul. Ştiam povestea, normal, aşa că am simţit nevoia s-o avertizez pe Albă ca Zăpada despre răutatea maşterei…
Azi Darly ar fi împlinit 94 de ani şi mie nu-mi vine să-i duc nişte crizanteme imense acolo unde e acum, fiindcă pare, aşa, implacabil, iar locul ăla e trist şi nu are nici o legătură cu casa ei, cea cu obloane albastre şi cu vizor în formă de inimă, cea în care păstra pozele…
Fiindcă se spune că ianuarie e cea mai depresiva lună din an, săptămâna asta public zilnic câte un text despre fericire, iar în weekend am şi o surpriză pentru cei mai activi comentatori ai acestei minii serii de printre rânduri. Îmi place versul Ţapinarilor, fericirea-i un lucru mărunt, şi nu e prima dată când se…
Când eram copil, am fost odată în vizită la o vecină a lui Darly, la Buftea. Nepoată de pictor celebru (Schweitzer-Cumpăna), Tanţi (prescurtare de la Constance, vă rog!) avea o casă care arăta ca un muzeu, lucru pe care, desigur, n-aş fi avut cum să-l apreciez la măreaţa vârstă de patru ani! Am apreciat, însă,…