Nu, nici o suferinţă amoroasă, nimic. Dar de vreo două zile nu pot să-mi scot din minte cântecul ăsta. Iar varianta de la Royal Albert Hall e bestială! Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, cu toată energia aia! Apropo de obsesii muzicale – sunt sigură că şi vouă vi se întâmplă uneori asta! – am…
Pe cuvântul meu de onoare dacă ştiam că zăpăciţii de la Army of Lovers sunt suedezi! Suedezi au ba, io am chef să ascult cum e cu plaja de la St Tropez fiindcă soarele ăsta mă binedispune teribil! Şi pentru că mi-e dor de mare! Dor din ăla!
De ieri şi până la finele acestei săptămâni, unul dintre subiectele zile pe blog e despre fericire, ca o colecţie, ca un reminder şi, de ce nu, ca o lecţie. Nu uitaţi şi că, la finele săptămânii, se lasă cu un premiu pentru cei mai activi comentatori. În sensul ăsta, azi mă gândeam să facem…
Sau, aşa cum e la mama lui, Lost Song de la Cat Empire. Unul dintre cântecele care îmi plac la nebunie, necondiţionat de timp sau loc fiindcă reuşeşte să-mi arunce instant un zâmbet pe faţă şi amintirea unor ore mici dar generoase de la malul mării. Inevitabil. Şi mă apucă dorul de… ducă! A fost…
Pe când era lupul căţel, eu purtam ghiozdan iar politica autohtonă avea doar papion sau miros de trandafiri, în orice discotecă răsunau SNAP şi Technotronic iar pingelele aveau viaţă grea, fiincă dansul era, în fapt, o săritură bâţâită nesfărşită. Şi, mamă, ce mai dansam! M-am întors în timp, în acel timp, aseară, la Fratelli Club,…