Știu ce înseamnă să faci un festival mare și cu câtă atenție trebuie să socotești un buget, pentru că ai vrea să pui în program cât mai multe și mai variate, să ai cât mai multe locuri în care publicul poate veni, invitați mulți și prestigioși, ateliere, petreceri și alte evenimente. Banii nu sunt niciodată…
De când a fost anunțată că va veni la TIFF, în capul meu a fost permanent un statement pe care ea l-a făcut: Everything you see I owe to spaghetti. Nu, n-a întrebat-o nimeni despre asta, însă arată fabulos, are o talie foarte bine conturată și chiar dacă n-ar fi Sophia Loren, sunt sigură că…
Am așteptat o zi ca să scriu despre Sieranevada, să mi se stăvilească nițel entuziasmul, dar nu, nu s-a domolit, așa că o să accept că e chiar atât de mișto pe cât mi s-a părut în timpul și imediat după vizionare. Adică puteți să mă credeți pe cuvânt.
În timp ce-mi admiram ieri noii mei converși cu steluțe mi-a trecut prin minte ca o cometă (sic!) faptul că noi, tiff-arii cu badge (eu ne zic, generic, badger-i, desigur, dar nu cred că i-ar mai plăcea altcuiva!), exerimentăm festivalul un pic diferit față de public. Ne știm între noi, avem glume, amintiri comune, informații…
De fiecare dată când dau de un film care mă încântă peste măsură mi se pare că am găsit cea mai frumoasă pereche de pantofi la preț redus sau așa ceva, fiindcă pentru prețul modic al unui bilet la film am parte de evadarea într-o altă lume, una construită bine, cursiv, cu subiect și predicat,…
Jur că nu știu cum trec zilele tiffestivaliere, pe bune!, parcă ieri am venit la Cluj, și puf!, au trecut deja cinci zile! Probabil ar fi trebuit să țin zilnic jurnalul ăsta de festival, hm! Dimineața lecții și după aia filme, filme, filme, până seara, târziu! Uneori și floricele. Uneori și înghețată, mai da-o naibii…
Un pic mi-e dor de mare zilele astea, deși n-am prea mult răgaz să visez la valuri și linistea aia – chiar mai bine, că-s departe, și o să cam rămân departe de mare o vreme. Prin ur-mare (sic!) ieri m-am dus să văd o dramă columbiană, La cienaga – Entre el mar y la…
Weekendul de la Castel face parte din programul meu obligatoriu la TIFF, orice-ar mai rula în același timp… și ieri chiar aș fi vrut să văd un film la Arta care era cam când trebuia să plec eu către Bonțida. Neplăcută treabă că trebuie să alegi, dar, na, e ca în viața! Ai preferințe, te…
Cine n-are Anca Maco… nu poate să-și cumpere, pentru că e unică. Unul dintre cei mai optimiști oameni pe care îi cunosc, și printre puținii pe care îi admir în gura mare, Maco se ocupă, în viața ei civilă, de matinal la Tanănana, de filme, de pisica ei, Miss Yuki, de tot soiul de proiecte…