ursul nr. 3 a avut cea mai nefericită soartă: a murit violent, cu capul rupt de băieţii mari şi răi, într-o altă tabără. Că l-am răzbunat cu vârf şi îndesat, e o altă poveste, care nu prea are de-a face cu dragălăşenia unei fetiţe de vreo 10 ani.
Încă de când eram de-o şchioapă, îmi plăcea sau nu, ai mei mă puneau să stau cuminte şi să văd concertul de Anul Nou de la Viena. Dacă suna telefonul, se răspundea scurt “La mulţi ani, ne uităm la concert, da, da, vorbim după”. Nu mi-am dat seama ce important devenise şi pentru mine până…
Mâine am de “comis” tort pentru Revelion şi mai trebuie să găsesc şi soluţii la veşnica “Eu cu ce mă îmbrac” şi încă vreo câteva chestii de cumpărat, mă rog, d-astea lăsate pe ultima zi a anului, aşa că o să scriu azi cam ce-mi propun pentru 2011. Mai ales că i-am promis Malditei. 2010…
Am văzut că se poartă cinci chestii cu liniuţă de la capăt pentru 2010. Eu nu pot să fac asta, nu pot cinci, desigur, pentru că, deşi neaşteptat, ăsta s-a dovedit un an grozav din care, acum, repede, îmi vine să menţionez după cum urmează:
Deci când citiţi pe-aici ceva scris cu labele, să ştiţi că a el a preluat comanda!
Dragă Moşule, (…) E drept că am vrut şi am primit Optik Cabinet, dar ştiu că a fost unchiul Ionel, nu tu. Probabil tu erai responsabil de pijamale, dar când ţi-am cerut eu vreodată pijamale?! Nu, serios! Arată-mi scrisoarea aia şi o mănânc! Nici acum nu le (su)port, să ştii!
Eu azi am fost atât cuminte cât şi harnică: am fost la piaţă, am făcut curat, am făcut şi ordine, am spălat, Moşule!, toaaaaate vasele din chiuvetă, chiar şi tava aia din cuptor de care “am uitat” în ultimele trei zile, am împăturit prosoapele şi le-am pus la loc, ba chiar am băut şi lapte,…
“Cine e Ilinca Dima?” sau “De ce Ilinca Dima?” – nici nu mai ştiu de câte ori am auzit întrebările astea. Ilinca Dima e un personaj din Pânza de păianjen a Cellei Serghi. Dincolo de asta, e pseudonimul pe care mi l-am ales acum vreo zece ani în presă şi pe care l-am păstrat, până…