De fiecare dată când văd un șotron desenat cu creta pe asfalt nu mă pot abține și refac ordinea pașilor țopăiți din copilărie. Și, uneori, în my secret life, mă joc cu plastilină și creioane colorate. În ciuda faptului că n-am nici un pic de talent la desen sau modelat. Chiar dacă am făcut un…
Sunt de aproape trei saptamani plecată creanga prin țară și, așa cum vă ziceam data trecută, dorm în fiecare noapte în alt hotel, cabană, pensiune. Pe repede înainte, doar vreo șase ore de somn în medie, dar suficient cât, cu un nes, să pot funcționa până la următoarea pensiune, cabana, hotel… Dar aseară…!
Sunt dreptace. Atât de dreptace încât până și stângăciile mele sunt comise tot cu dreapta. Prin urmare, o să înțelegeți și iertați pauza de scris pe blog dacă vă spun că mi-am rupta mâna dreaptă acum zece zile, nu? Toată lumea mă întreabă cum am reușit. Să știți că nu e greu. Trebuie doar niște…
Guest-post by Maxine Jazz. Noi, pisicile, suntem niște persoane foarte politicoase și amabile. Știu asta pentru că eu sunt excepția care confirmă regula. Sigur, acuma sunt un pui, mă rog, adolescentă, la cele aproximativ șapte luni ale mele, dar încă nu am devenit politicoasă ori amabilă. Sau ascultătoare. Sau cuminte. Cel puțin dacă e să…
Anul ăsta, Comedy Cluj propune câteva evenimente conexe festivalului de film, iar aseară am asistat cu plăcere la unul dintre ele, și anume spectacolul Carpathian Garden scris de Radu Iacoban și inspirat, vai!, din realitatea frumoasei țărișoare care umblă prin lume acoperită doar c-o frunză. O comedie, fără îndoială, la care n-am avut cum să…
Fac ce fac oamenii ăștia de la IKEA și mai vin c-o super idee, iar unele sunt atât de simple (dar măiastru executate!) încât îți vine să-ți dai una peste frunte și să-ți spui Hai, frate! Eu de ce nu m-am gândit la asta?! De exemplu, acum au lansat un nou device, unul care vine…
Îmi plac poveștile, alea adevărate, dar și alea care sunt exclusiv produsul imaginației, pornind de la te miri ce detaliu observat de autor. Mă distrez uneori, mai ales în mijloacele de transport în comun, făcând un întreg scenariu dintr-un accesoriu, o privire sau o frântură de discuție. Poate că și aici aș scrie mai multe…
Mie îmi place să merg cu trenul. Țăcănitul ala, drumul de fier, cele două șine paralele, ideea de călătorit, cunoscut oameni noi și, firește, gândul bun de a ajunge la destinație, toate astea la un loc au darul de a mă binedispune. Și nici nu eram – până acum – genul care să se plângă,…